Care sunt materialele de izolare utilizate în mod obișnuit, Care sunt principalele utilizări
Jan 02, 2019
Lăsaţi un mesaj
Care sunt materialele de izolare utilizate în mod obișnuit? Care sunt principalele utilizări?
Materialele de izolare folosite în mod obișnuit de electricieni sunt clasificate în materiale izolante anorganice, materiale izolatoare organice și materiale izolante amestecate în funcție de proprietățile lor chimice. Materialele izolatoare anorganice folosite în mod obișnuit sunt: mica, azbest, marmură, porțelan, sticlă, sulf, etc., utilizate în principal pentru izolarea înfășurării motoarelor și a aparatelor electrice, plăci de fund și izolatoare de întrerupătoare. Materialele izolatoare organice sunt: șelac, rășină, cauciuc, fire de bumbac, hârtie, cânepă, raion etc., utilizate în cea mai mare parte pentru a realiza lac izolator, izolație acoperită cu fire de înfășurare etc. Materialul izolant hibrid este o varietate de materiale izolante turnate sunt prelucrate de cele două materiale de mai sus și sunt utilizate ca bază, carcasă exterioară și altele asemenea unui aparat electric.
Aplicarea materialelor izolatoare:
Funcția materialului izolant este de a izola părțile încărcate de diferite potențiale electrice în echipamentul electric. Prin urmare, materialul izolator trebuie să aibă mai întâi rezistență ridicată la izolație și rezistență la compresiune și poate evita accidente precum scurgeri electrice și defecțiuni. În al doilea rând, rezistența la căldură este mai bună, evitând deteriorarea datorată supraîncălzirii pe termen lung; în plus, ar trebui să aibă o bună conductivitate termică, rezistență la umiditate, rezistență mecanică ridicată și procesare convenabilă. Conform cerințelor de mai sus, indicii de performanță ai materialelor izolatoare utilizate în mod obișnuit includ rezistența dielectrică, rezistența la tracțiune, greutatea specifică și coeficientul de expansiune.
Tensiunea de rezistență a izolației: cu cât tensiunea aplicată pe izolație este mai mare, cu atât forța câmpului electric primită de încărcătură este mai mare în material și cu atât mai probabil se produce coliziunea de ionizare, provocând defectarea izolatorului. Cea mai mică tensiune la care un izolator se descompune este denumită tensiunea de desprindere a acestui izolator. Atunci când se distruge un material izolant cu grosimea de 1 mm, kilovoletul de tensiune care urmează a fi aplicat se numește rezistența dielectrică la rezistența materialului izolator, denumită rezistența dielectrică. Deoarece materialele izolatoare au o anumită rezistență la izolare, diferite echipamente electrice, diverse aparate de siguranță (clește electrician, electroscop, mănuși izolatoare, tije izolatoare etc.), diverse materiale electrice, producătorii au specificat o anumită tensiune admisă numită Tensiunea nominală. Tensiunea care trebuie utilizată în timpul utilizării nu trebuie să depășească tensiunea nominală pentru a evita accidentele.
Rezistența la întindere: Forța de tracțiune care poate fi oprită de suprafața secțiunii transversale a materialului izolator. De exemplu, aria secțiunii transversale pe centimetru pătrat de sticlă poate rezista la o forță de tracțiune de 1400 Newtoni.
Proprietățile izolației materialelor izolatoare sunt strâns legate de temperatură. Cu cât temperatura este mai mare, cu atât mai bune sunt proprietățile izolației materialului izolator. Pentru a asigura rezistența dielectrică, fiecare material izolant are o temperatură de funcționare maximă admisibilă, sub care temperaturile pot fi utilizate în siguranță pentru perioade lungi de timp. Peste această temperatură, va îmbătrâni rapid. În funcție de gradul de rezistență la căldură, materialele izolatoare sunt clasificate în Y, A, E, B, F, H, C și altele asemenea. De exemplu, temperatura maximă admisă de utilizare a materialelor izolante din Clasa A este de 105 ° C. Majoritatea materialelor de izolație utilizate în transformatoarele și motoarele de distribuție sunt din clasa A.

